Mănăstirea Strehăreți (Strihăreți)

Muzeul Județean Olt
Coordonate GPS: 44.430361 / 44°25’49” N – 24.359963 / 24°21’36” E
Adresă: Strada Ana Ipătescu nr. 1, oraș Slatina, județul Olt

Muzeul județean Olt a luat ființă în anul 1952, dar ideea unui astfel de așezământ apăruse deja încă din primii ani după terminarea Primului Război Mondial, sub forma unor donații de documente, cărți și tipărituri vechi, obiecte istorice sau opera de artă, în vederea înființării unui muzeu al Oltului. Adăpostit într-o minunată clădire istorică din centrul orașului Slatina, muzeul se bucură de organizare interioară de excepție, cu spații generoase și excelent amenajate, care adăpostesc colecții și exponate cu o mare valoare istorică și artistică. Secția de istorie și cultură a orașului Slatina este amenajată în 5 săli, fiind inaugurată la data de 23 aprilie 2003. Cuprinde nenumărate repere ale istoriei orașului Slatina, mărturii istorice ale evoluției acestei localități: documente vechi, monede, cărți, obiecte de cult, planuri, schițe și fotografii vechi, împreună cu reconstituirea unor decoruri de epocă, precum un salon de primire și câteva prăvălii din vechiul oraș. Alte secții de mare interes pentru vizitatorii acestui muzeu sunt cele de artă  plastică, secția de artă populară și etnografie și secția de istorie-arheologie.

Muzeul Romanațiului
Coordonate GPS: 44.109371 / 44°6’33” N – 24.348064 / 24°20’53” E
Adresă: Strada Iancu Jianu nr. 17, oraș Caracal, județul Olt
Muzeul din Caracal poartă vechiul nume al regiunii, și anume Romanați. Ideea înființării unui muzeu în localitate a apărut la începutul secolului XX, când Ion Hagiescu Miriște, un mare magistrat al vremii, de origine din Caracal, a cumpărat un imobil în anul 1900, cu scopul de a amenaja aici un spațiu pentru expunerea de tablouri și sculpturi. La moartea sa în 1922, acest mare om de cultură și iubitor de artă a lăsat prin testament averea sa județului Romanați, în scopul promovării și susținerii artelor frumoase prin înființarea unui muzeu. Din păcate dorința sa nu s-a putut realiza din cauza lipsei de interes a autorităților locale, iar moștenitorii lui au vândut marea majoritate a operelor de artă strânse de cel decedat. Abia în anul 1949, la data de 26 septembrie a luat ființă cu adevărat Muzeul Romanațiului, amenajat într-o clădire din centrul orașului, iar inițial avea în interior 2 secții, cea de istorie și cea de artă plastică. În anul 1950 muzeul a fost mutat într-o altă clădire, mult mai generoasă, cu 23 de încăperi. Astăzi muzeul are 4 secții principale: secția de arheologie-istorie, secția memorială Iancu Jianu, secția de artă plastică și secția de etnografie. Colecțiile sale sunt impresionante, de exemplu secția de istorie cuprinde peste 20.000 de piese de o valoare inestimabilă, unele cu o vechime de peste 6.000 de ani, precum și multe obiecte de origine romană, provenite din așezarea cu numele Romula, aflată în apropierea orașului Caracal de astăzi. Statuile și sarcofagele romane sunt grupate într-un lapidarium, care cuprinde peste 20 de piese. Secția de arte cuprinde o colecție de peste 500 de tablouri și alte opere de artă, iar colecția de geme și pietre semiprețioase romane este a  cincea ca mărime din lume.

Teatrul Național din Caracal
Coordonate GPS: 44.113239 / 44°18’56” N – 24.309577 / 24°20’22” E
Adresă: Piața Victoriei  nr. 10, oraș Caracal, județul Olt

Clădirea Teatrului Național din Caracal este cu siguranță una dintre cele mai reprezentative și mai frumoase opera de arhitectură, vechi de peste un secol. Lucrările de constructive au început la data de 14 iulie 1896, după planurile arhitectului austriac Franz Bileck, construcția fiind finalizată în anul 1901.În acel an, orașul Caracal avea circa 12.000 de locuitori și o viață culturală de excepție. Între anii 1959 – 1960 s-au făcut lucrări de renovare de mare anvergură. Incendiul devastator din anul 1987 a pus capăt spectacolelor de teatru de aici, spre regretul tuturor. Lucrările de reconstructive au durat mulți ani, dar în final la 19 decembrie 2008 această clădire a putut fi din nou redeschisă către publicul larg, având acum strălucirea și eleganță de altădată. Toate detaliile de arhitectură și de decorare au fost minuțios realizate, pictura complet refăcută, iar sala de spectacole a fost dotată cu aparatură modernă  instalații de sonorizare şi corpuri de iluminat.

Cetatea Sucidava
Coordonate GPS: 43.765217 / 43°45’55” N – 24.459036 / 24°27’32” E
Adresă: sat Celeiu, oraș Corabia, județul Olt

Cetatea Sucidava este situată pe malul Dunării, la câțiva km de marginea localității Corabia. Această așezare tip cetate a fost întemeiată de către trupele romane între anii 257-275 d.Hr.,  fiind vorba despre un castru roman de apărare cu 8-10 turnuri, care cuprindea în interior și o așezare urbană, inclusiv o bazilică paleocreștină, băi romane și străzi pavate. De asemenea, în cetate se găsește și o fântână secretă, o remarcabilă realizare arhitecturală. Romanii au construit această fortificație pe locul unei metropole mai vechi, identificată ca fiind capital tribului dacic al sucilor. Lângă această cetate a fost ridicat și podul lui Constantin cel Mare, cu o lungime de circa 2.400 metri, care începând cu anul 328 permitea traversarea Dunării, legând Sucidava cu așezarea Oescus. Din acest pod nu se mai vede decât un picior.

Orașul a fost refăcut și mărit de câteva ori sub stăpânire bizantină, în vremea lui Teodosiu al II-lea, apoi Iustinian cel Mare, dar a fost și distrus și prădat prin invaziile hunilor. Se pare că a fost complet abandonat de bizantini în jurul anului 600. Cetatea supraviețuiește totuși vremurilor, astfel încât ea apare în relatări istorice din vremea lui Mihai Viteazul ca fiind o garnizoană de apărare la Dunăre contra armatelor otomane.

Multe bucăți de cărămidă au încă pe ele vizibil semnul peștelui, un simbol creștin timpuriu. Cel mai de interes element istoric este Fântâna Secretă, care a fost construită în secolul VI, dar a fost descoperită abia în anul 1958, astfel încât în interior au fost găsite neatinse multe vestigii istorice cu o valoare inestimabilă. Evident rolul ei era acela de a asigura aprovizionarea cu apă a cetății în vremea asediilor îndelungate.

Un fapt inedit este descoperirea legată de încălzirea locuințelor, care se făcea printr-un sofisticat sistem de tuburi aflate sub pardoseală, o soluție inovativă la vremea respectivă. Cetatea este ridicată din cărămidă arsă și din blocuri masive de piatră, reușind să reziste foarte bine celor aproape 2.000 de ani de istorie zbuciumată. La intrarea în cetate se află amenajat un mic muzeu unde vizitatorii pot admira câteva dintre obiectele descoperite aici, podoabe de bronz, inele din plumb, sigilii, fragmente de ceramică, chiar și obiecte de cult sub formă de cruce, deoarece biserica de aici este considerată ca fiind prima biserică creștină descoperită în spațiul dintre Dunăre și Carpați. Biserica avea forma unei nave, cu altarul orientat spre răsărit. Lângă altar au fost descoperit  schelete îngropate în rit creștin, cu capul la apus, picioarele la răsărit și mâinile pe lângă corp. Tot în interiorul bisericii au fost găsite diverse artefacte creștine, opaițe cu toartă cruciformă, cruciulițe din bronz, resturi de ceramică cu inscripții creștine.

Muzeul Câmpiei Boianului și satul neolitic
Coordonate GPS: 44.155135 / 44°9’18” N – 24.539289 / 24°32’21” E
Adresă: Strada Nicolae Titulescu nr. 33, la intrarea în comuna Drăgănești Olt, județul Olt

La inițiativa profesorului Traian Zorzoliu, care și-a dedicat practic întreaga viața acestui obiectiv, a luat ființă Muzeul Câmpiei Boianului, un loc unic în România și chiar în Europa. Este practic un muzeu în aer liber care povestește despre tradițiile populare din această zonă, încă de acum 6.000 de ani. În curtea muzeului se înalță o troiță, o mica bisericuță, o casă tradițională țărănească un bordei autentic, precum și 6 colibe din lut ale unui sat reconstruit, din epoca neolitică, având în vedere faptul că în zonă au fost descoperite urme ale unei culturi preistorice datând din mileniul V-VI înaintea erei noastre. Colecțiile de obiecte cuprind peste 6.000 de exponate, unelte, ceramică, țesături, fierărie.  Bordeiul din curte este o locuință tipică pentru această zonă de câmpie. În interior se aflau de obicei 2 încăperi, una folosită pentru gătit și luat masa, iar cealaltă pentru locuit și dormit. Obligatoriu era prezentă și lada de zestre, plină cu așternuturi și țesături moștenire de familie. Cele expuse acum pe pereți sunt din secolul al XVIII-lea. Colibele din satul neolitic reconstituie viața de acum 5-6.000 de ani. Satul neolitic este format din șase colibe ridicate în aer liber, pe un teren împrejmuit cu un șanț de apărare și gard din nuiele împletite. Intrarea se face pe o punte din lemn, iar colibele sunt în mărime naturală. O colibă reprezintă o locuință de pescar, alta pe cea a unui agricultor, alta pe a unui olar. Casele erau construite din trestie împletită și pari bătuți în pământ, iar printre împletituri se punea pământ. Între case se ridica o locuință-lacustră, unde se păstrau proviziile, căci așezările erau ridicate în văi des inundate. Colibele erau dese, ulițele satului nu erau mai mari de doi metri, uneori colibele fiind lipite una de cealaltă. Construcțiile erau joase, pentru că înălțimea oamenilor nu depășea pe atunci 1,50-1,60 m. Casele nu aveau tavane, dar erau căptușite la interior. Fiecare coliba avea vatră, cuptor, iar patul era construit din pământ ridicat, peste care se puneau piei sau rogojini. Toate  au în interior obiecte neolitice sau reconstituiri ale unor obiecte neolitice, mese, altare de cult, unelte pentru gospodărie. Inaugurarea acestui sat preistoric s-a făcut în anul 2010. Muzeul este vizitat anual de numeroși turiști, cei mai interesați fiind cei veniți din străinătate și care au astfel prilejul unic de a admira la fața locului aceste exponate tradiționale românești.