Ziua în care sărbătorim amintirea Sfântului Lazăr este cu o săptămână înaintea Învierii lui Hristos. Ne aduce spiritul de primăvară și ne pregătește pentru bucuria pascală. Hristos a avut un prieten, Lazăr. Îl vizita adesea pe acesta și pe surorile sale, Marta și Maria. În sâmbăta înainte de a intra solemn în Ierusalim, s-a dus să-i vadă. L-au primit cu lacrimi în ochi și i-au spus că Lazăr a murit de trei zile. Iisus a mers la mormânt și le-a spus să dea la o parte piatra de mormânt. Apoi a spus ”Lazăre, ridică-te!” și acesta s-a ridicat.
Tradiții și obiceiuri
În tradiția bulgară, Ziua lui Lazăr este o zi a femeilor. Fetele necăsătorite se îmbracă cu costumele cele mai frumoase și își decorează părul cu primele flori de primăvară. Acest lucru simbolizează dragostea, căsătoria și fertilitatea. Se face pâine rituală numită ”cucli – păpuși”, se face o coroană din ramuri de salcie și se pune pe o apă curgătoare pentru a se proteja de balauri. Fata a cărei coroană le depășește pe toate celelalte se va căsători prima în acel an. Toate fetele conduse de acea fată merg apoi pe la case și cântă cântece de ziua lui Lazăr. Gospodarul casei rostogolește o sită în fața fetelor și își dă seama cum va fi recolta după cum cade pe pământ. De la fiecare casă fetele pleacă cu coșuri pline cu daruri.
