Nașterea Domnului sau Crăciunul este cea mai veche sărbătoare creștină. Vestită de preot, prin vizitarea credincioșilor, purtând icoana Nașterii Domnului, ea încheie o perioadă de post îndelungat și plină de semnificații.
Tradiții și obiceiuri
Sărbătoarea este și un bilanț al fiecărei familii la sfârșit de an, fiind precedată de obiceiul sacrificării porcului în ziua de Ignat, 20 decembrie. În noaptea de Ajun, cete de copii vin să colinde, fiind întâmpinați de gazde cu covrigi, mere și nuci. În zona de nord a Olteniei colindătorii vin de dimineață, fiind așteptați de gazde la porți, primind urarea: „Ne dați ori nu ne dați!”. În Ajunul Crăciunului, gospodarii îşi strâng din sat tot ce au dat cu împrumut, să îi găsească sărbătoarea cu toate în gospodărie pentru a nu avea pagubă. Femeile pun în apa în care se spală o nucă, pentru ca să fie sănătoase ca nuca, şi un ban, să fie bogate. Gospodarii pun mâna pe toate uneltele din curte, să le folosească sănătoşi şi cu spor.
Tot de Crăciun, se pune în găleata cu apă o potcoavă de cal din care bea gospodarul, şi apoi apa este dată la vite să fie tari ca fierul. Găinilor li se dă de mâncare din ciur sau din sită, ca să facă ouă multe. Cât ţin zilele de Crăciun, furca de tors este ascunsăfiindcă se crede că acela care o va vedea ar putea fi muşcat un şarpe lung şi gros ca furca.
La Crăciun, ciobanii pun un drob de sare învelit sub pragul casei până la „Alesul Oilor” (22 aprilie), când îl scot, îl macină şi-l amestecă cu tărâţe, pe care le dau oilor pentru sănătatea şi sporul turmei. În această zi, pâinea se așază sub masă pentru noroc, iar sub faţa de masă, se pune pleava de grâu pentru belşug. Împotriva deochiului şi farmecelor, în cele patru colţuri ale mesei se pun usturoi şi seminţe de mac. Coşurile de fum se scutură, iar funinginea se pune rădăcina viei şi a pomilor pentru rod bogat.
Tradiţia spune că de Crăciun se deschide Cerul şi e văzut de către cei buni Dumnezeu stând cu îngerii şi sfinţii masă. Înainte de a intra în casă, gospodarii trec peste o bucată de fier, să fie sănătoşi peste an, iar în mână trebuie să ducă obiecte de ars, pe care le aruncă în focul din vatră, zicând: „Domnul să ne dea spor!”. În unele zone, pomii sterpi erau „amenințați” cu securea rostindu-se de trei ori „faci poame ori te tai”.
E bine ca în această zi să se mănânce carne de pasăre, pentru ca mesenii să fie uşori ca pasărea în vara ce urmează. Se mai mănâncă peşte şi pâine din grâu nespălat, pentru ca oaspeţii să se sature degrabă şi să fie sătui tot anul. În această zi se spune că boii vorbesc între ei, dar celor care îi ascultă li se tulbură minţile. Fetele, după ce se spală, pun pieptenele şi săpunul sub pernă să-şi viseze ursitul. Tot pentru a visa pe cel ales, fetele pun tot felul de mâncăruri sub geam, existând credinţa că ursitul va veni să guste din ele şi astfel îl vor vedea. În această zi se mătură casa, dar gunoiul nu este dat afară, să nu fie pagubă la vite.
Bibliografie: Ana Daria Ionescu-Haidău, Sânzienile; Alexandru Doru Șerban, Valentina Șerban, Credințe, datini și obiceiuri în Gorj.
