Anul Nou este o sărbătoare populară ce se împletește cu cea religioasă a Sfântului Vasile cel Mare.
Tradiții și obiceiuri
Bucuria venirii noului an este concretizată prin plecarea gospodarilor la brăzdat cu plugul tras de boi sau cai pentru a aduce belșug în casele consătenilor lor, obiceiul fiind cunoscut ca „mersul cu plugușorul”. În această zi, la miezul nopţii, oamenii aprind câte o lumânare la icoană, ca să le meargă bine tot anul.
Femeile se întrec să facă piftii, pentru ca faţa să le fie curată şi fragedă. Totuşi, pentru a merge totul bine, la masa de Anul Nou se mănâncă purcel şi nu găină, deoarece găina râcâie pământul cu ghearele spre înapoi, în vreme ce porcul aruncă pământul înainte. Şi pentru ca sângele să se înnoiască se bea vin roşu. Dacă vreun mesean sănătos strănută în această seară, e semn că a doua zi va primi un dar. Pentru a chema norocul în casă, sătenii cred că e bine să aibă o lumină aprinsă toată noaptea, iar de Sfântul Vasile să coasă (dacă cel ce coase e băiat sau fată, se va căsători curând).
Un obicei foarte cunoscut este cercetarea lunilor anului, dacă vor fi precipitații, prin folosirea miezului de la ceapă. În noaptea de Anul Nou (Sfântul Vasile), ţăranii fac calendarul anului următor. Se iau douăsprezece foi de ceapă şi se pun la uscat, cu puţină sare deasupra. Fiecare foaie reprezintă o lună din an. Dimineaţa se constată gradul de umiditate al fiecărei foi. Astfel, dacă foaia de ceapă va fi umedă, luna respectivă va fi ploioasă, iar dacă va fi uscată, luna va fi secetoasă.
Tot în prima zi a anului, moșul de la botez ridică nepotul la grindă punându-i în cap un colac cu gaură în mijloc în care se pun bani și bomboane. Copilul este ridicat de trei ori sub una dintre grindele casei spunând la fiecare dată: „Doamne ajută cu bine!; Doamne ajută cu sănătate!; Sfânta Treime să vă fie întru ajutor!”. Urarea se face până la trei ani ai copilului.
Un alt obicei este ghicitul viitorului soţ după parii din gard. Noaptea, flăcăul sau fata, legaţi la ochi, numără în sens invers, de la 9 la 1, parii din gardul casei. Ultimul este însemnat cu un fir roşu.
După felul în care arată parul dimineaţa, se fac prezicerile despre viitorul soţ sau soţie. Dacă parul va fi strâmb, acesta va fi urât şi pocit, dacă va fi drept, ursitul va fi tânăr şi frumos, iar dacă are noduri, va fi bătrân şi arţăgos.
Oameni cercetează în prima zi a Anului Nou copacii pentru a vedea dacă au pe crengi promoroacă, semn că anul va fi bogat în roade. Nu se dau bani împrumut, căci tradiţia spune că nu vei avea bani, tot anul, iei care au buzunarele şi pungile de bani goale, vor fi calici tot timpul anului.
În zona de munte a Olteniei, în ajunul sărbătorii Sfântului Vasile, fetele pun într-un vas cu apă un fir cu busuioc si o ramură de măr, apoi un ban ca punte, lăsându-le astfel, în noaptea Anului Nou, până dimineaţa, pentru ca să viseze pe tânărul ce va lua fata în căsătorie. În ziua Sfântului Vasile femeile măritate fac răcituri, ca să le fie corpul gras si fraged ca piftia.
În seara ajunului Sfântului Vasile, fetele cele mari pun pe o vatră arsă două fire de porc ursite, unul cu numele fetei, altul cu numele tânărului dorit şi dacă firele arzând se împreună, atunci fata va lua în căsătorie pe acel tânăr; altfel nu!
În noaptea de Anul Nou, fetele de măritat se duceau la un gard şi, cu ochii închişi, numărau parii, legând un fir de lână roşie la al nouălea par. Dimineaţa urmau interpretările: dacă parul era înalt sau bine fasonat, se credea că bărbatul e înalt şi frumos; dacă parul era scurt şi cu multe noduri, se credea că viitorul soţ va fi scund şi urât; dacă era putred, prevestea că alesul este bolnăvicios. Interesant este număratul parilor, obicei întâlnit mai cu seamă în nordul ţării, dar şi în zona Amaradiei de Sus.
Tot în seara de Anul Nou, fetele mari intrau în grajdul vitelor şi atingeau cu piciorul boul culcat, zicând: „Hei, ăst timp!”. Dacă animalul se scula, însemna că fata se mărită în acel an, apoi tot aşa repeta şi număra îndemnurile, socotind anul când se va mărita. În comunitățile din dealurile subcarpatice ale Olteniei, fetele mari se duc în ocolul vitelor şi dau cu piciorul într-o vacă ce stă culcată zicând: „Hăi este timp! Hăi altădată! Hăi la anul! Hăi la doi ani, etc.”, şi la ce zicere se va scula vaca atunci se va mărita fata.
Източници: Ana Daria Ionescu-Haidău, Sânzienile. Haralambie Bodescu, Universul imaginar-simbolic al folclorului din zona Amaradiei de Sus. Alexandru Doru Șerban, Valentina Șerban, Credințe, datini și obiceiuri în Gorj; Ana Daria Ionescu-Haidău, Sânzienile; Elisabeta Preotescu, Ion Marica și Constantin Mănescu, Logrești Moșteni – pagini de monografie, Editura Măiastra, Tg-Jiu, 2009;
